Pare a fi un titlu de film sau de documentar, dar pentru mine, personalitățile despre care vă voi povesti în acest articol sunt patru figuri emblematice în lumea modei, cei care au schimbat și au reinterpretat construcția tiparelor, modelarea materialelor și forma corpului femeiesc. Gabrielle Chanel, Christian Dior, Elsa Schiaparelli și Cristóbal Balenciaga sunt cei patru fantastici care în opinia mea au setat direcțiile în modă în prima jumătate a secolului XX.
Chanel este un nume care care nu mai are nevoie de prezentare, Gabrielle Chanel, însă, este cea care a revoluționat lumea modei în anii ’20, schimbând estetica ținutelor feminine după primul război mondial. O femeie liberă, îndrăzneață, independentă și avantgardistă, Chanel a transmis prin hainele create personalitatea ei, acestea devenind piese clasice, atemporale. Noua garderobă propusă de către Chanel, cu ușoare accente masculine, aduce libertate trupului feminin, punând accentul pe iubirea față de propriul trup, fiind la fel de actuală și în zilele noastre. Prin stilul său caracteristic, modul pasionat în care și-a trăit viața, setea pentru cultură și călătorii, Chanel a devenit o sursă de inspirație pentru femeile din întreaga lume. Nu întâmplător, Gabrielle Chanel a fost singura reprezentantă din lumea modei în lista celor mai influenți oameni ai secolului al XX-lea întocmită de către revista „Time”, lăsând în urma ei un gigantic imperiu al modei.
Printre piesele “semnătură” dăruite de către Chanel enumerez pantalonii largi, de inspirație masculină, taiorul din tweed, poșeta matlasată (geanta clasică Chanel 2.55), parfumul Chanel no 5, “mica rochiță neagră”, colierul de perle, topul Breton, cu dungi, pantofii în două nuanțe, iar astăzi aleg să vă prezint (din punctul meu de vedere) pe cea mai celebră dintre ele, “The Little Black Dress” sau “mica rochiță neagră”.
https://www.smithsonianmag.com, A Coco Chanel Little Black Dress 1926
Christian Dior este unul dintre cei mai celebri designeri francezi, numele său fiind o emblemă în arta vestimentară, creațiile sale dominând lumea modei după cel de la Doilea Război Mondial. Născut într-o familie bogată, Dior a fost educat în domeniul afacerilor externe, însă în timpul crizei financiare din anii 1930 a început să facă ilustrații de modă pentru săptămânalul Figaro Illustré.
În 1938, Dior a devenit asistentul celui mai important couturier din Paris, Robert Piguet, iar patru ani mai târziu s-a alăturat casei designerului Lucien Lelong. Pe 12 februarie 1947, susținut de antreprenorul francez Marcel Boussac, Dior a introdus în cadrul colecției “Corolle”, o nouă imagine a femeii, prin rochiile sale elegante, caracterizate prin umerii rotunjiți, talia subțire și fusta amplă. Noul look a revoluționat moda în anii ‘50, silueta impecabilă și frumos construită de către Dior, inspirând designerii vremii.
Dior a îmbrăcat femeia asemeni unui boboc care este gata să înflorească, radiind de eleganță și feminitate. Nu întâmplător construcția rochiei are un efect uimitor asupra captării privirii bărbaților. Senzaționalul nou look al lui Dior a fost urmat de 10 ani de success remarcabil, Dior introducând noi siluete precum stilul liniei H, A sau Y. De asemenea, acesta a avut un rol esențial în comercializarea modei pariziene la nivel mondial.
La moartea lui Dior, în 1957, asistentul său Yves Saint Laurent a preluat conducerea creative a casei de modă. Saint Laurent a deținut această funcție până în 1960, când a fost înrolat în armata franceză. Printer cei mai celebri directori de creație ai casei Dior îi enumerăm pe Gianfranco Ferré și John Galliano.
The New Look, 1947
Contemporană cu Gabrielle Chanel și Christian Dior, Elsa Schiaperelli a fost poate prea modernă pentru acele vremuri, integrând suprarealismul în creațiile sale. S-a născut în 1890 în Corsini Palazzo în Roma, tatăl său fiind directorul librăriei Lincei și profesor de literatură orientală, iar mama sa, descendentă a familiei Medicis. Elsa a studiat filosofia, însă își dorea să devină actriță. În 1911 tânăra a publicat o colecție de poeme senzuale, Arethusa, șocându-și familia tradiționalistă, părinții Elsei trimițând-o la o mănăstire în Elveția. Elsa a făcut greva foamei și a părăsit lăcașul. La mijlocul anilor `20 creativitatea Elsei a început să înflorească, întâlnirea cu Paul Poiret, cel mai mare couturier la acel moment, schimbându-i cursul vieții devenind designer independent.
Pornind de la o idee simplă, dar în același timp radicală și ingenioasă, Elsa Schiaperelli a lansat o colecție de pulovere tricotate manual cu motive suprarealiste, revista Vogue declarandu-le adevărate opere de artă. În 1927 și-a fondat propria casă de modă, în apartamentul său din Paris, iar anul următor, datorită avântului afacerii, și-a mutat atelierul, salonul și biroul în Rue de la Paix 4 sub denumirea de “Schiaparelli – Pour le Sport”, diversificându-si colecțiile cu costume de baie, pijamale și accesorii. Totodată, motivele utilizate în creațiile sale au devenit din ce în ce mai variate (țestoase abstracte, tatuaje marinărești, schelete etc.), iar mixurile de culori din ce în ce mai îndrăznețe.
Începând din 1929, Schiaparelli a introdus noi metode de inovație în ceea ce privește materialele, croiul, detaliile și accesoriile, precum: o pelerină de ploaie confecționată din lână cauciucată și mătase, o salopetă cu fermoare la vedere, prima sa rochie de seară, drapată și cu un decolteu adânc, pantalonii tip culottes care au scandalizat Anglia, taioarele cu umeri accentuați, pălăriile excentrice, precum Madcap. În 1932 devine “Schiaparelli-Pour le Sport, Pour la Ville, Pour le Soir”, iar în 1933 își extinde rețeaua de magazine la Londra și New York, faima ei crescând atât de tare încât, în 1934 este primul designer care apare pe coperta revistei Times, iar multe personalități i-au trecut pragul casei de modă: Marlene Dietriech, Katharine Hepburn sau Lauren Bacall, dar și Dali sau Nusch Eluard sau Wallis Simpson.
Întâlnirea Elsei cu Dali, i-a adus acesteia o colaborare cu pictorul suprarelist, demonstrând conexiunea dintre artă și modă. Aceștia au creat piese care vor rămâne în istorie, precum renumita rochie albă cu un homar imprimat, “The Lobster Dress”, pălăria-pantof, “Shoe Hat” și rochia-schelet, “Skeleton Dress” în 1938.
Elsa Schiaparelli a fost primul designer care și-a denumit colecțiile: “Stop, Look & Listen”, “Le Cirque” (circus), “Commedia dell’Arte”, “Païenne” (pagan),“Astrologie”, etc., precum și prima care a prezentat o line de ochelari de soare concepuți de un designer. De asemenea, de-a lungul timpului a lansat parfumuri celebre precum Soucis, Salutand, Schiap, Roy Soleil sau Succès Fou. Cel de Al Doilea Război Mondial a determinat-o pe Elsa să părăsească Parisul și să locuiască la New York, de unde a făcut toate demersurile pentru a ajuta Franța. După terminarea războiului, Elsa și-a reluat activitatea la Paris unde a prezentat două noi colecții, dar noul curent lansat de Christian Dior, și înverşunarea de a își păstra stilul au determinat-o ca în 1954 să își închidă casa de modă. A murit în 1973, în somn.
Pentru mine Elsa Schiaparelli este ca o vrăjitoare care a mixat imaginația cu arta desenului, a combinării și manipulării materialelor, precum și a inventării de noi metode și modele în modă.
Sursa foto: https://ashionhistory.fitnyc.edu/1937-schiaparelli-lobster
"Un modisto debe ser arquitecto de la forma, pintor para el color, músico para la armonía y filósofo para la medida” Cristóbal Balenciaga. Un couturier este un arhitect al formei, un pictor pentru culoare, un muzician pentru armonie și un filozof pentru măsură.
Christian Dior l-a numit “maestrul nostru, al tuturor”, Hubert de Givenchy s-a referit la el ca “arhitectul Haute Couture-ului”, iar Coco Chanel l-a calificat drept “singurul couturier de drept”. Balenciaga este cunoscută în zilele noastre mai mult pentru îmbrăcămintea lejeră, de stradă, însă cel care a înființat celebra casă de modă a fost atât pentru mine cât și pentru contemporanii săi, Dior, Chanel și Ghivenchy, un adevărat inovator al modei, schimbând radical silueta feminină la mijlocul secolului 20. Balenciaga a fost respectat atât pentru perfecțiunea sa cât și pentru cunoștințele sale în construcția și tehnica tiparelor, fiind printre puținii couturieri care știau să drapeze, să taie și să își coasă propriile tipare tiparele din muselina.
Născut în 1895 în micul oraș Getaria, Spania, Cristóbal Balenciaga a fost inițiat în tainele croitoriei la vârsta de 11 ani, când tatăl său, pescar, a murit. Mama sa a fost o figură de referință pentru Balenciaga, fiind croitoreasa marchizei de Casa Torres, Balenciaga petrecându-și timpul în atelierul de croitorie al mamei sale. Curând, Marquesa de Casa Torres a devenit clienta și protectoarea sa, trimițându-l la studii de specialitate la Madrid. Prima sa călătorie la Paris, la vârsta de 15 ani, l-a inspirat să devină un couturier, iar la 22 ani a deschis primul său salon de modă în San Sebastián, Spain.
În următorii 15 ani, Balenciaga a devenit principalul couturier al Spaniei, iar în 1937 când a izbucnit Războiul Civil Spaniol s-a mutat la Paris. Fără dubiu, cei 30 ani petrecuți în Paris i-au adus recunoașterea ca fiind unul dintre cei mai influenți designeri din istoria modei, deschizându-i accesul la cei mai importanți furnizori de materiale și la o clientelă cosmopolită. Colecțiile sale includeau rochii de seară elegante și somptuoase, dar și costume, cunoscând succesul de la prima sa prezentare prin creațiile sale cu linii clare și croi lejer, inspirate din costumul tradițional spaniol.
În evoluția sa creativă, Balenciaga a experimentat, a introdus și a perfectat diverse tipuri de linii sau croiuri care au schimbat silueta feminină, fără să țină cont de normele socio-culturale ale vremii. Avantajul de a fi un croitor exceptional l-a ajutat pe Balenciaga să creeze piese vestimentare de o structură bine definite, aproape scupturală. Un geniu al proporțiilor, Balenciaga a creat rochia trapez, rochia baby doll, rochia sac, rochia-cămașă, fusta balon, jachetele stil cocon sau jachetele tip balon, scurte, pe care le-a asortat fustelor cu talia înaltă, a “tăiat” mânecile hainelor deasupra încheieturii pentru a putea fi vizibilă brățara, creând o nouă siluetă pentru femei.
În 1968 couturierul s-a retras, iar casa Balenciaga a fost închisă, marcând moartea unei ere. Una dintre clientele sale fidele a declarat: “Femeile nu trebuiau să fie perfecte sau frumoase pentru a purta hainele sale. Erau hainele lui care le făceau frumoase”.
Sursa foto: https://www.vam.ac.uk/articles/introducing-cristobal-balenciaga
Surse informații: https://www.schiaparelli.com, https://www.cristobalbalenciagamuseoa.com/en/discover/cristobal-balenciaga, https://www.metmuseum.org/toah/hd/bale/hd_bale.htm, www.britanica.com
Lasa un comentariu